Diferenţa între uleiurile esenţiale şi uleiurile vegetale(purtătoare)

Probabil majoritatea dintre voi cunosc care este diferenţa între un ulei vegetal purtător şi uleiul esenţial. Nu programasem să scriu aceste rânduri, însă mă uitam zilele trecute pe net, nu căutam nimic în special şi din întâmplare am dat peste un articol pe website-ul unei cunoscute vedete din România, referitor la uleiurile esenţiale şi, în special, beneficiile acestora pentru păr. Eram interesată să aflu chestii noi şi utile despre uleiurile esenţiale folosite în întreţinerea părului. Scanez rapid introducerea -> bune pentru aromoterapie (check!) -> testarea anterioara a uleiurilor esenţiale este obligatorie (check!) ->bune pentru păr (check!). Ajung la partea cum se combină ele şi poate am citit eu în diagonală, deşi apoi am căscat bine ochii, dar din context se înţelegea că uleiurile de jojoba, argan şi migdale sunt uleiuri esenţiale. Wrong!! Autoarea articolului propunea pentru tratamentul părului o combinaţie între uleiuri esenţiale şi enumera: uleiul de rozmarin, lavandă, jojoba, cedru, geranium, argan, migdale etc. Este evident că cei care au auzit sau au utilizat aceste uleiuri şi cunosc beneficiile lor în cosmetică, au înţeles mesajul, dar am o vagă idee că există persoane care nu cunosc diferenţa între un ulei esenţial şi un ulei vegetal/purtător. Plecând de la acest aspect, voi face în rândurile următoare o diferenţă între cele două.

Uleiurile esenţiale sunt cunoscute si sub numele de uleiuri volatile/eterice. Practic, ele nu sunt uleiuri ci lichide volatile care se evaporă. Compuşii naturali ai uleiurilor esenţiale sunt alcolii, aldehidele, esterii, fenoli, chetone şi terpene. Uleiurile esenţiale sunt obţinute de regulă prin distilarea părţilor aromatice ale unor plante: frunze, flori, rădăcini, scoarţă. Ele mai sunt obţinute prin presare (în acest caz citricele - din coajă), sau prin extracţie fluidă supercritică, adică "distilarea" cu CO2, însă acestea din urmă sunt de fapt nişte extracte.

În general uleiurile esenţiale sunt transparente, albe-galbene, foarte concentrate şi au o aromă puternică caracteristică plantei din care provin. Pot fi adăugate şi diluate în uleiuri vegetale (purtătoare) pentru a fi folosite pe piele şi în scop terapeutic sau pot fi folosite în aromoterapie. Uleiurile esenţiale nu râncezesc, dar cu timpul pot oxida şi, astfel, pierde proprietăţile terapeutice. Ele sunt foarte puternice, trebuie folosite în concentraţii mici, nu vor fi folosite niciodata nediluate, de aceea este indicat testarea uleiului esenţial pe o porţiune mică de piele pe partea interioară a braţului.

Exemple: ulei esenţial de lavandă/levănţică, palmarosa, mentă, scoţăşoară, eucalipt, ulei esenţial de migdale amare (prunus amygdalus var. amara ).

Uleiurile purtătoare sunt uleiuri „pure”, fiind derivate din partea unei plante precum miezul, sâmburele, nuca, bobul, prin metoda de presare la rece(adică la maxim 80 grade Celsius), presare la cald, cu ajutorul solvenţilor (nerecomandat), extracţie fluidă supercritică (cu ajutorul dioxidului de carbon) sau centrifugare (căldură excesivă+ adăugarea de substanţe chimice). Mai sunt denumite uleiuri de fixare, uleiuri vegetale (ca termen generic) sau uleiuri de bază. Sunt numite uleiuri purtătoare pentru că pot fi combinate cu uleiuri esenţiale şi favorizează absorbţia acestora de către piele. Nu reprezintă numai o bază pentru diluarea uleiurilor esenţiale ci ele însele au proprietăţi cosmetice şi terapeutice surprinzătoare. Nu toate uleiurile purtătoare sunt uleiuri vegetale, unele provin şi de la animale: osânza - grăsimea de porc, untura de vită.  Moleculele uleiului purtător sunt mai mari decât cele ale uleiului esențial şi sunt alcătuite din lipide, adică acizi graşi (inclusiv acizii Omega 3,6,9), ceară şi vitamine lipo-solubile, de ex. A, D, E, K (aceste substanţe nu se găsesc în uleiurile esențiale). Spre deosebire de uleiurile esenţiale, nu au miros puternic în general (cu câteva excepţii) şi nu se evaporă (de aici termenul de fixare). 

Infuziile se obţin cu ajutorul unui ulei purtător pe de o parte şi o plantă, floare, scoarţă, rădăcină, pe de altă parte.  De pildă, uleiul de lavandă se obţine la cald, prin infuzia florilor de lavandă într-un ulei purtător, de pildă uleiul de măsline. Astfel, mirosul şi proprietăţile florilor sunt transferate în ulei.

Exemple: ulei de migdale dulci (prunus amygdalus dulcis), ulei de argan (argania spinosa), ulei de cânepă (cannabis sativa), ulei de floarea soarelui (helianthus annuus), ulei de jojoba (Simmondsia Chinensis), ulei de ricin (Ricinus Communis), ulei de măsline etc.

Uleiul de cătină este ulei vegetal purtător. Nu există ulei „esenţial” de cătină. El se obţine din pulpa fructului sau din sâmburi, nu are nicio parte care să poată fi distilată astfel încât să se obţină ulei esenţial. Este un ulei preţios, care se obţine foarte greu. Prin presare la rece se obţine o cantitate mică de ulei, de aceea îl veţi vedea des la 10, 20, 50, max 100 ml, ceea ce automat v-ar conduce la gândul unui ulei esenţial. Mai mult, există o metodă eficientă de obţinere a uleiului vegetal, pur de cătină, concentrat, fără substanţe toxice, anume extracţia supercritică cu ajutorul CO2. Astfel, se obţine un extract, foarte concentrat şi foarte pur. Şi pe acesta unii îl confundă cu un ulei esenţial, deşi în adevăratul sens al cuvântului, nu este. El conţine acizi graşi precum Omega 3,6,9, şi, cum am spus mai sus, aceştia nu se regăsesc în uleiurile esenţiale. Deci dacă vedeţi o etichetă cu denumirea de „ulei esenţial de cătină”, probabil este o eroare sau o chestiune de marketing, I dunno :):).

1 ml ulei esenţial = 20 picături

Diluări recomandate:

Ulei masaj - 50 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)

Ulei de faţă - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)

Copii peste 1 an - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)

Vârstnici - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)

Bebeluşi până la 1 an – recomandat a nu se folosi ulei esenţial, se masează pielea lor cu ulei simplu

În concluzie, consider diferenţa dintre cele 2 tipuri de ulei a fi foarte evidentă. Ele nu ar trebui confundate unele cu altele, grijă mare la infuziile de flori şi uleiurile esenţiale ale acestora (vezi, de pildă, uleiul de lavandă infuzie şi uleiul esenţial de lavandă). De preferabil ca orice infuzie să o faceţi acasă: puneţi florile într-un borcan, acoperiţi în totalitate florile cu ulei călduţ (să zicem de măsline sau floarea-soarelui), puneţi capacul, lăsaţi la soare timp de o săptămână agitând zilnic. După o săptămână strecuraţi uleiul, dacă vreţi mai concentrat, mai lăsaţi o săptămână.

Ok, hai că dacă mai zic ceva, vă plictisesc, dacă nu am facut-o până în acest punct.

Sursă imagine:  www.appliedseparations.com

Pe curând!