Probabil majoritatea dintre voi cunosc care este diferenţa
între un ulei vegetal purtător şi uleiul esenţial. Nu programasem să scriu
aceste rânduri, însă mă uitam
zilele trecute pe net, nu căutam nimic în special şi din întâmplare am dat
peste un articol pe website-ul unei cunoscute vedete din România, referitor la
uleiurile esenţiale şi, în special, beneficiile acestora pentru păr. Eram
interesată să aflu chestii noi şi utile despre uleiurile esenţiale folosite în
întreţinerea părului. Scanez rapid introducerea -> bune pentru aromoterapie
(check!) ->
testarea anterioara a uleiurilor esenţiale este obligatorie (check!) ->bune pentru păr
(check!). Ajung la partea cum se combină ele şi poate am
citit eu în diagonală, deşi apoi am căscat bine ochii, dar din context se
înţelegea că uleiurile de jojoba, argan şi migdale sunt uleiuri esenţiale.
Wrong!! Autoarea articolului propunea pentru tratamentul părului o combinaţie
între uleiuri esenţiale şi enumera: uleiul de rozmarin, lavandă, jojoba, cedru,
geranium, argan, migdale etc. Este evident că cei care au auzit sau au utilizat
aceste uleiuri şi cunosc beneficiile lor în cosmetică, au înţeles mesajul, dar
am o vagă idee că există persoane care nu cunosc diferenţa între un ulei
esenţial şi un ulei vegetal/purtător. Plecând de la acest aspect, voi face în
rândurile următoare o diferenţă între cele două.
Uleiurile esenţiale sunt cunoscute si sub numele de uleiuri
volatile/eterice. Practic, ele nu sunt uleiuri ci lichide volatile care se
evaporă. Compuşii naturali ai uleiurilor esenţiale sunt alcolii, aldehidele,
esterii, fenoli, chetone şi terpene. Uleiurile esenţiale sunt obţinute de
regulă prin distilarea părţilor aromatice ale unor plante: frunze, flori,
rădăcini, scoarţă. Ele mai sunt obţinute prin presare (în acest caz citricele -
din coajă), sau prin extracţie fluidă supercritică, adică
"distilarea" cu CO2, însă acestea din urmă sunt de fapt
nişte extracte.
În
general uleiurile esenţiale sunt transparente, albe-galbene, foarte concentrate
şi au o aromă puternică caracteristică plantei din care provin. Pot fi adăugate
şi diluate în uleiuri vegetale (purtătoare) pentru a fi folosite pe piele şi în
scop terapeutic sau pot fi folosite în aromoterapie. Uleiurile esenţiale nu
râncezesc, dar cu timpul pot oxida şi, astfel, pierde proprietăţile
terapeutice. Ele sunt foarte puternice, trebuie folosite în concentraţii mici,
nu vor fi folosite niciodata nediluate, de aceea este indicat testarea uleiului
esenţial pe o porţiune mică de piele pe partea interioară a braţului.
Exemple: ulei esenţial de lavandă/levănţică, palmarosa, mentă, scoţăşoară, eucalipt, ulei esenţial de migdale amare (prunus amygdalus var. amara
).
Uleiurile purtătoare sunt uleiuri „pure”, fiind derivate din partea unei plante precum
miezul, sâmburele, nuca, bobul, prin metoda de presare la rece(adică la maxim
80 grade Celsius), presare la cald, cu ajutorul solvenţilor (nerecomandat), extracţie
fluidă supercritică (cu ajutorul dioxidului de carbon) sau centrifugare
(căldură excesivă+ adăugarea de
substanţe
chimice). Mai sunt denumite uleiuri de fixare, uleiuri vegetale (ca termen generic) sau uleiuri de
bază. Sunt numite uleiuri purtătoare pentru că pot fi combinate cu uleiuri
esenţiale şi favorizează absorbţia acestora de către piele. Nu reprezintă numai
o bază pentru diluarea uleiurilor esenţiale ci ele însele au proprietăţi
cosmetice şi terapeutice surprinzătoare. Nu toate uleiurile purtătoare sunt
uleiuri vegetale, unele provin şi de la animale: osânza - grăsimea de porc,
untura de vită. Moleculele uleiului purtător sunt mai mari decât cele ale
uleiului esențial şi sunt alcătuite din lipide, adică acizi graşi (inclusiv
acizii Omega 3,6,9), ceară şi vitamine lipo-solubile, de ex. A, D, E, K (aceste
substanţe nu se găsesc în uleiurile esențiale). Spre deosebire de uleiurile
esenţiale, nu au miros puternic în general (cu câteva excepţii) şi nu se
evaporă (de aici termenul de fixare).
Infuziile
se obţin cu ajutorul unui ulei purtător pe de o parte şi o plantă, floare,
scoarţă, rădăcină, pe de altă parte. De pildă, uleiul de lavandă se
obţine la cald, prin infuzia florilor de lavandă într-un ulei purtător, de
pildă uleiul de măsline. Astfel, mirosul şi proprietăţile florilor sunt
transferate în ulei.
Exemple: ulei de migdale dulci (prunus amygdalus dulcis), ulei de argan (argania
spinosa), ulei de cânepă (cannabis sativa), ulei de floarea soarelui
(helianthus annuus), ulei de jojoba (Simmondsia Chinensis), ulei de ricin (Ricinus Communis), ulei de măsline etc.
Uleiul
de cătină este ulei vegetal purtător. Nu există ulei „esenţial” de cătină. El
se obţine din pulpa fructului sau din sâmburi, nu are nicio parte care să poată
fi distilată astfel încât să se obţină ulei esenţial. Este un ulei preţios,
care se obţine foarte greu. Prin presare la rece se obţine o cantitate mică de
ulei, de aceea îl veţi vedea des la 10, 20, 50, max 100 ml, ceea ce automat v-ar
conduce la gândul unui ulei esenţial. Mai mult, există o metodă eficientă de
obţinere a uleiului vegetal, pur de cătină, concentrat, fără substanţe toxice, anume
extracţia supercritică cu ajutorul CO2. Astfel, se obţine un extract, foarte
concentrat şi foarte pur. Şi pe acesta unii îl confundă cu un ulei esenţial,
deşi în adevăratul sens al cuvântului, nu este. El conţine acizi graşi precum
Omega 3,6,9, şi, cum am spus mai sus, aceştia nu se regăsesc în uleiurile esenţiale.
Deci dacă vedeţi o etichetă cu denumirea de „ulei esenţial de cătină”, probabil
este o eroare sau o chestiune de marketing, I dunno :):).
1
ml ulei esenţial = 20 picături
Diluări recomandate:
Ulei masaj - 50 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)
Ulei de faţă - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)
Copii peste 1 an - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)
Vârstnici - 25 picături ulei esenţial la 100 ml ulei vegetal (purtător)
Bebeluşi până la 1 an – recomandat a nu se folosi ulei esenţial, se masează pielea lor cu
ulei simplu
În
concluzie, consider diferenţa dintre cele 2 tipuri de ulei a fi foarte
evidentă. Ele nu ar trebui confundate unele cu altele, grijă mare la infuziile
de flori şi uleiurile esenţiale ale acestora (vezi, de pildă, uleiul de lavandă
infuzie şi uleiul esenţial de lavandă). De preferabil ca orice infuzie să o
faceţi acasă: puneţi florile într-un borcan, acoperiţi în totalitate florile cu
ulei călduţ (să zicem de măsline sau floarea-soarelui), puneţi capacul, lăsaţi
la soare timp de o săptămână agitând zilnic. După o săptămână strecuraţi
uleiul, dacă vreţi mai concentrat, mai lăsaţi o săptămână.
Ok,
hai că dacă mai zic ceva, vă plictisesc, dacă nu am facut-o până în acest punct.
Sursă imagine: www.appliedseparations.com
Pe
curând!
6 Comentarii:
Foarte bun material! Si foarte util pentru ca se vorbeste foarte putin de cantitatile uleiurilor esentiale indicate in sapun!
Ce articol folositor!Mersi pentru explicatii!
Foarte bine explicat. Chiar am invatat ceva nou.
Este vreo diferenta intre extractul uleios si ulei? Multumesc!
Buna! Uleiul este produs, de pilda, prin presarea samburilor, semintelor etc (ulei floarea soarelui, ulei samburi struguri) si extractul uleios se obtine, de obicei, prin macerarea unui produs (ex: vanilie, morcov, galbenele etc) in ulei, pentru ca din el insusi nu se poate extrage uleiul. Uleiul de vanilie se obtine prin macerarea intr-un ulei baza (de pilda floarea soarelui). Numai bine!
Foarte bun articolul, nu stiam sa fac deosebirea, dar acum stiu.Mult succes in continuare!
Trimiteți un comentariu